Procesiv

Summitul de la București a fost spectacolul unui singur om? Mai bine zis – presa este cea care l-a transformat în show-ul lui Putin!

Punctele de pe agenda oficialilor veniți la întrunire erau foarte controversate, mai ales pentru că multe dintre ele afectau interesele rusești. La un moment dat, am avut impresia că toate deciziile care se iau, toate discursurile care se tin așteaptă replică de la cealaltă parte. Frazele nu se terminau printr-un punct, ci prin puncte de suspensie. După două zile de Summit, Bush, omul înconjurat de cele mai multe măsuri de securitate, omul care pentru presă era aproape fantomatic, efectiv a disparut. Și atunci, toate privirile s-au îndreptat spre aeroport, unde era așteptat Putin.

În a treia zi de Summit s-a desfășurat și Consiliul NATO-Rusia. Pentru un jurnalist care nu facea parte din pool-urile de presă (de prea bine ce a fost informat, evident) ziua aceea e ușor de sintetizat – în așteptarea lui Putin. Programul de la infodesk-urile centrului de presă (unde, din când în când, mai primeai și indicații corecte. dar numai dacă aveai noroc!) arăta că “țarul” trebuia să ajungă la Palatul Parlamentului în jurul orei 10.45. La 11.00 începea întrevederea. Dar, tot în program, apăreau și câteva surpize – o bilaterală cu Scheffer și o conferință de presă a delegației ruse. Nu știu de ce, dar nu m-am îndoit nici o clipă că aceasta din urmă va fi susținută de Putin. Pentru cei care nu se uita pe TVR, sau nu ascultă Radio România Actualități, o bilaterală a președintelui rus cu cel român era doar un zvon.  Nu și pentru mine – așa, ca să mă laud.

Până aici oate bune și frumoase. Ziua se arăta foarte promițătoare!

E clar că nimic nu a decurs conform programului. Înafară, poate, de conferința lui Iuscenko cu Scheffer. Putin a venit puțin după ora 11.00, consiliul a început mult mai târziu, bilaterala cu secretarul general nu a mai existat. Bilaterala cu Băsescu s-a desfășurat cu ușile închise pentru cea mai mare parte a presei, care nici măcar nu a fost anunțată unde și când se va petrece miracolul. În jurul orei 13.00 erau programate două evenimente – un briefing pe România (unde ne așteptam cu toții să iasă la declarații președintele) și conferința lui Scheffer, care marca sfârșitul Consiliului NATO-Rusia. Ei bine, primul eveniment a devenit mult mai interesant odată cu apariția președintelui rus. În fața sălii Spiru Haret, o hoardă de jurnaliști înarmați, după caz, cu hartii, caiete, pixuri, microfoane, camere, telefoane, aparate foto… încerca să își croiască drum înăuntru. Degeaba! ușile au rămas, pentru cei mai mulți, închise. Cine trebuia să intre, intrase cu mult înainte.

Un etaj mai sus, tot forfotă!. Dar de data aceasta, mai puțin războinică. “Oare după Scheffer, vine și Puin?”, “Oare o să fie și o bilaterală a secretarului general NATO cu președintele rus?” sau ” Oare asta e sala unde vine Putin?”. Ce să mai! Telefoane în toate direcțiile, unde e?, cine l-a văzut?, vine încoace? și tot așa. Că ura să vină Jaap de Hoop Scheffer utiase toată lumea. Mulți nu și-au amintit nici măcar atunci când omul era în fața lor și prezenta rezultatele întrunirii. După coferință, foarte puțini au fost aceia care au și dat știrile. majoritatea au rămas în sală, bucuroși că ocupaseră deja locuri – în așteptarea lui Putin.

Și așteptarea nu a fost tocmai scurtă. Era trecut binișor de ora 14.00 când liderul de la Kremlin a apărut pe scenă cu o mână în buzunar și cu un zâmbet în colțul gurii. Știa el ce știa… Și atunci…surpriză! Sala începe să aplaude. Nu am înțeles acest gest, dar m-am consolat cu speranța că aplaudicii erau doar ruși.

Comparativ cu discursul secretarului general, Vladimir Putin a vorbit foarte mult. A răspuns și multor întrebări ale jurnaliștilor. Întrebări alese, bineînțeles, pe spranceană. E un lider carismatic, asta contrar tuturor documentarelor de bună credință care îl prezintă ca pe un personaj asupra căruia nici nu ți-ai opri privirea. La un moment dat am început să ascult traducerea într-o singură cască pentru a putea auzi cu o ureche și discursul original. Voce hotărâtă, cu rezonanță… da! lider carismatic. Ultima întrebare, întâmplător… cum se simte acum, când mai are puțin și predă puterea? Destul de bine, atâta timp cât succesorul e “un om cu vederi ample”, și pe parcursul celor 8 ani ai săi de mandat, Rusia a renăscut ca un stat puternic.  În încheiere, un alt moment neregizat- aplauze!

Nu am să povestesc din discurs. A fost deja întors pe toate fețele în ziare, la TV, la radio… Oricum, am și avut ce să întoarecm, pentru că Putin a fost deosebit de generos cu subiectele. S-a ridicat la nivelul așteptărilor. Că doar el a fost liderul care a pus în umbră întreaga activitate a Summitului fără nici măcar să fie acolo… Multe poate face presa!